Il rog pe Dumnezeu cat sunt inca in viata,
In veci de veci sa fiu in gloria-i mareata.

Peste tot stapaneste asezat pe scaun de domnie,
Cu stralucire-n slava , imbracat si-n maretie,
Domnu-ndurator si milostiv, bogat in bunatate,
Rabdator indelung, sfant, facand dreptate.

Pe aripi de vant umbla, carul si-l face din nori,
Din lumina El face o haina, din flacari slujitori,
Da drumul izvoarelur sa curga printre vai,
De tunet cerul clocoteste, de fulgere vapai.

Pe Dumnezeu il inconjoara norii grei si ceata,
Cu zvarcoliri tarzii, de seara pana dimineata,
Mandria marii o-mblanzeste, calmand a ei furie,
Nu tine necurmata-n ceata, mania pe vecie.

A zorilor splendoare de frumuseti ceresti,
Pe hainele-mbracate de muntii cei semeti,
Peste petale tremurande, in adieri usoare,
De Domnul revarsate cu scanteieri de soare.