De ce stai în deznădejde? Hai, ridică-te... priveşte,
Dumnezeu, de sus din ceruri te veghează şi-ţi zâmbeşte,
Ţi-a trimis o rază caldă să-ţi sărute păru-albit
Şi ţi-a spus prin vântul tainic că ai fost şi eşti iubit!
De ce plângi copil pribeag rătăcit prin ţări străine?
Domnul ţi-a promis cândva că nu-ţi va lipsi vreun bine!
Hai, ridică-te din iarna ce inima ți-a cuprins,
Domnu-I plin de bunătate... harul Lui e necuprins!
Tu, ce gemi în suferinţă, apăsat de boala grea,
Nu ştii tu că Dumnezeu poate rana vindeca?
Te încrede că-ntr-o zi se va tulbura izvorul
Hai, ridică-te şi-aleargă... e Isus Vindecătorul!
O, tu suflet întristat părăsit de toţi ai tăi
Unde ai pierdut iubirea? Pe ce munţi? Prin care văi?
Te văd singur, plin de teamă... pe cărări pustii păşeşti...
Hai, ridică-te... e timpul dragostea s-o regăseşti!
Nu ai teamă de nimica... Dumnezeu e Stânca ta
Cât de mare va fi valul, nicidecum nu te-o lăsa!
El durerile alină... şterge lacrimi şi suspin...
Hai, ridică-te şi cântă... Slavă Lui în veci! Amin!

Vulcan-15-09-2021
Mary