În fața Ta stau azi popoare,
Atatea cete... mii și mii,
Așteapt-o ultimă strigare,
O clipă-n care-o să revii.

Ființele greu încercate,
Așteaptă ele un cuvânt,
Ca s-o oprești... căci alergarea,
Le-a obosit azi pe pământ.

În fața Ta se-nchină astăzi,
Acei ce sunt închinători,
A cerurilor căci dorința,
Le este Tu... ca să cobori.

Slăbănogiți de-o lungă vreme,
Ei tot închinători rămân,
În rugăciuni fară-ncetare,
Când urlă cel ce e păgân.

Căci teamă lor azi nu le este,
Așteaptă-n fața Ta mereu,
O izbăvire când adâncul,
Cutremură pământul greu.

Ei stau când vantul azi doboară,
Tot ce-ntâlnește... la pământ,
Nu și pe cei ce se închină,
În fața cerului preasfânt.

Căci ancorați sunt ei în Tine,
Și în cuvântul ce-ai lăsat,
În fața Ta stă azi poporul,
De Tine ce-i răscumpărat.

Atatea strigăte înalță,
Căci timpul azi care-a venit,
Cu el doar lupte grele-aduce,
Poporul să fie zdrobit.

Aduce hran-otrăvitoare,
Ca să răpună la pământ,
Ființele ce se închină,
În fața cerului preasfânt.

Aduce vremea cea din urmă,
Ce este ea atât de grea,
Dar ei din fața Ta niciunul,
Nu pleacă... vor puterea Ta.

Privește-n spre pământ o clipă,
La cei ce strigă ne-ncetat,
De Tine strigătul să fie,
De pe-al Tău tron el ascultat.

Ca să-ți întinzi îndată mâna,
Să vindeci tot ce e rănit,
Să întărești cu-a Ta putere,
Ce pe pământ a obosit.

Tot ce-a căzut... doar cu-a Ta milă,
Tu să ridici astăzi de jos,
Doar Tu în dragostea divină,
Poți toate sfântule Hristos.

Doar un cuvânt rostește astăzi,
Pentru acei ce-n fața Ta,
Stau ei în închinare Doamne,
Doar așteptând strigarea Ta.

Atinge-i cu a Ta suflare,
Pe cei ce stau în fața Ta,
Ca să le fie așteptarea,
Ușoară... nu atât de grea.

Cu mâna Ta biruitoare,
Ooo... Dumnezeule ceresc,
Ridică-i pe acei ce astăzi,
Atât de mult ei te iubesc.

Pe cei ce stau în mijlocire,
În fața Ta astăzi mereu,
Ce se încred într-o putere,
Puterea cea de Dumnezeu.

Ce se încred numai în Tine,
În vremea grea ce a venit,
În ea în fața Ta poporul,
E cel ce stă azi neclintit.