De ce te temi de vuietul din noapte,
A vântului ce bate ne-ncetat,
De ce uiți cine poate chiar și vântul,
Să îl oprească când este mustrat.

De ce te temi de ape curgătoare,
Sunt cele ce își fac azi cursul lor,
În dar tu ai primit aripi divine,
Ca peste ele să te-avânți în zbor.

De ce te temi de ziduri ridicate,
Când Cel ce le dărâmă este viu,
Pe mâna Lui ai fost întotdeauna,
Când cunoșteai cărarea din pustiu.

De ce te îndoiești în valul vieții,
În ape tulburi ce s-au ridicat,
În viața ta când stăpânește-Acela,
Ce-odată marea-n dou-a despicat.

În praful de furtună de ce oare,
Te clatini astăzi tu așa usor,
De ce te temi și-ți pierzi mereu răbdarea,
Și lași să te cuprind-al ei fior.

De ce-ți cobori adesea azi privirea,
Când cerul este-atât de minunat,
De ce te temi, ridic-o azi îndată,
Și-l vei vedea pe Cel ce te-a salvat.

De ce te temi de timpul fără soare,
Când știi că răsăritul va veni,
Când știi că este-n mâna Celui care,
Pe ceruri El îl pune zi de zi.

De ce te temi când răcnetul se-aude,
Când pentru tine-un glas a răsunat,
Când te-a trezit din ațipirea morții,
Când blând... duios acasă te-a chemat.

De ce nu vrei s-asculți cum iar te strigă,
De ce ești prăbușit azi la pământ,
De ce ți-e inima îngrijorată,
De ce ți-e tulburat azi al tău gând.

De te-ai opri în loc măcar o clipă,
Îndată ai vedea cum Dumnezeu,
E Vegheatorul vieții care astăzi,
Ea trece poate printr-un timp mai greu.

Tu ai vedea cum mâna își întinde,
Și teamă de nimic nu ți-ar mai fi,
Deschide ochii ca să vezi lucrarea,
În ceața morții nu mai ațipi.

Nu crede-acea putere-ntunecată,
Ce viața ți-a umbrit-o... pasul tău,
De ea să nu îți fie ție teamă,
Încrede-te mai mult în Dumnezeu.

Să nu te temi de lacrimile-amare,
Ce inima o-neacă uneori,
Coboară-te în ea stai și așteaptă,
Dar nu te teme-n ea când tu cobori.

Chiar dacă teama-ți amuțește glasul,
Un strigăt al tăcerii e deajuns,
Un cer l-aude și El niciodată,
Nu stă departe, nici nu stă ascuns.

Chiar dacă a orbit a ta privire,
Tu dincolo de ea azi să privești,
Orbirea este ea de team-adusă,
Deschide ochii, viața s-o zărești.

Și nu lăsa ca teama să mai vină,
Spre ceruri fața-ntoarce chiar acum,
Spre Dumnezeu nu este nici-o teamă,
Spre Dumnezeu... e Dumnezeu pe drum.