Stateau la masa cinei adunati,
Isus cu ucenici-n taina
Priveau la El tare-ntristati;
Cu jale, dragoste si teama.

Le-a spus la toti ca in curand
Din ei unu-L va vinde,
Acel ce-n blid de pasti mancand
Mana cu-a Lui si-ntinde.

Singur se furisa spre usa grabnic
Cu ura ce-o avea si ciuda,
Cu plecaciuni la toti slugarnic
Sa isi ia pretul faptei: Iuda.

In liniste un glas spre ceruri
Cu ruga-si ridica dorinta
Stiind pedepsele-n ce feluri
Ii va sfarsi-n curand fiinta.

Ingenunchiat cu ochi-n lacrimi
Pe fata limpede-n stropi curge
In dragostea de Dumnezeu cu patimi;
Sudori cu picuri mari de sange.

--Tata !! de-i cu putiinta departeaza
Dela mine-acest pahar,
Ingerul 'L-mbarbateaza
I-aduce de la Domnul har.

Pasea spre ucenici Invatatorul
Mustrandu-i trist c-au adormit,
Caci iata! e-aproape vanzatorul
cu ceata de vrajmasi e insotit.

Incet spre fata lui Hristos
Si-apropie-a lui gura cu-n sarut,
sarutul Iudei nemilos,
Inselator, nemernic, prefacut.

Frunze-n adieri tremuratoare,
Pasari ciripind infricosat,
Copaci-n indoiri usoare
Plangeau amar pe Cel legat.

Nu-i fir de iarba-n Ghetimani
Si flori ce nu cuvanta
Sa nu suspine, vai! Sarmane
In limba lor cea muta

Intre multimea frematanda
Un Om inainta inseninat,
Privea credinta muribunda
Cu un suras milos, adevarat,

Spre El doar maini nimicitoare
Se-ntind dorind ca patimas,
Sa Il striveasca fiecare;
Razbunator...ca pe-un vrajmas.

Isus, modest, in sala judecatii
Se indrepta spre marele Pilat,
Print pe pamant si al dreptatii
Ce sta maret, privind la cel plecat.

Neinfricat si de emotii nesupus
Romanu-ncremeni privindu-I fata,
Cand gura lui rosti-nsfarsit: Isus !
Limba-n vorbire pangarea.

Inaintea lui cu nevinovatie,
Cu chipul luminat, neobosit,
Nazarineanul judecat urma sa fie,
Privea adanc si tainic, linistit.

Pe cei ce le-a mustrat fatarnicia
Si celor ce le-a spus: "pui de naparci",
In cei ce sta mereu nemernicia
Ridica sus pe Golgota trei cruci.

Nevinovat in rand doar cu talharii
Purtand si crucea pe spatele-ndoit,
Lovindu-L cu ura ca barbarii
Radeau vazandu-L jos strivit,

Incununat pe capul sfant cu spini,
Cu bratele in laturi sangerate
Parea ca le mai spune: -- voi oameni
Spalati sa fiti de-acuma de pacate.

Ochii duiosi cu mila se mai uita
Spre cei ce au ramas jos undeva,
In rani il arde o durere-adanca
Si se aude cum plange cineva,

Cand prin furtuna-ntrezareste
Cerul haotic, navalnic, cenusiu,
Iar cand suflarea-L paraseste
Spre Tata priveste al Sau Fiu.

Mantuitoru-Si lasa capul
Pe pieptu-nsangerat fara simtiri
Mai strig-odata spre Inaltul
Ce graitor revarsa iar dezlantuiri.

Din tot norodul mult de oameni
Cati au fost sus acolo adunati
N-a mai ramas sub cruce nimeni
Fug toti si striga-nspaimantati.

Ca pe copii de mana i-a adus
La Tatal iubitor si-adevarat
Pe vesnicie raului i-a smuls;
Cand asa repede-au uitat.

Catapeteasma templului s-a rupt;
Crapau pietrele, se zguduia pamantul
Si morti-n acea clipa au putut
Sa paraseasca vii mormantul.

Un grup care statea mai deoparte;
Femei voiau cu dragoste-a-L sluji
Cu fete triste-adanc indurerate
Priveau spre locul unde Isus muri.

Blandetea i-a ramas intiparita
Prin chinul lung, ingrozitor
Pe fata divin neprihanita,
Pe chipul pasnic, rabdator.