Pe munți de-amintiri, din creastă în creastă
Alerg reversibil o cale departe...
La mama, la tata, la căsuța noastră
Cu mușcate-n pridvor, gutui în fereastră,
Cu ciutura plină de stelele coapte.

Ce dulci sunt aici și cireșele-amare!
Sunt scumpe rubine, cercei la ureche,
Se îngemănează un zâmbet și-o floare,
Se vindecă rana cu o sărutare,
Tata cântă din frunză o doină veche.

Prezentul mă cheamă, mă întorc, sunt dator,
Nici cosița bălaie nu-mi șade bine,
Ca un abur mă-nalț, mă topește alt dor,
Pe mine Lumina dispersează ușor,
Tangent îmi e Cerul, atingeri sublime.

Pe munți de trăire, din creastă n creastă
Alerg, dau năvală cu brațe deschise
Să ajung la Isus, la-ntâlnirea noastră,
La norul de slavă ca marea albastră,
La desăvârșire, la Țara din vise.