Psalmul 122

Mă bucur când mi se zice:
“Hai să mergem l-adunare,
Să mai stăm în rugăciune,
Să ne-nviorăm la o cântare”.


Acolo, picioarele mi se opresc…
Uimit de sfânta Lui prezență,
Cu ochii-n lacrimi, genunchii-i îndoiesc
Și mă-nchin cu reverență.


Căci aici se suie cei răscumpărați
Ca să lăudăm un singur Nume…
În care toți am fost iertați,
De păcatul care ne ținea în lume.


Acum, ne bucurăm de pace
De odihnă și belșug de pâine,
Încrezători că tot El ne va face
Biruitori și peste ziua cea de mâine!


Pân-atunci, suntem cu toții sfătuiți,
De Însuși Dumnezeu Prea’naltul
Să-I binecuvăntăm pe frații noșt’israeliți
Și Israelul tot, de-alungul și de-a latul.


~Amin~