Am auzit odată... îmi spuse cineva,
Că după nori și stele, e-Mpărăția Ta,
Că-i ea o veșnicie, așa mie mi-a spus,
Că-n ea Tu ești un Rege, că cerul ți-e supus.

Am auzit că totul și toate Tu le știi,
Am auzit Isuse, că morții îi învii,
Am auzit că viață, în dar mereu ai dat,
Dar și acea iertare, de orișice păcat.

La Tine că-i salvare, așa am auzit,
Că Tu aduci lumină, acelui rătăcit,
Că dai și vindecare, că ești Vindecător,
Să fie adevărul? , să cred... nu mi-e ușor.

Am auzit că inimi, eliberezi și-acum,
De ură, răutate, de clevetiri pe drum,
Că pui în ele Doamne, din bunătatea Ta,
Să fie adevărul? , să fie oare-așa?

Am auzit că aripi, Tu dai astăzi în dar,
Care răzbat în viață, peste orice hotar,
De sunt adevărate, aceste ce mi-au spus,
Ca să le am pe toate, aș vrea și eu Isus.

Aș vrea a mea durere, în mine să nu fie,
Aș vrea să simt în viață, un strop de bucurie,
Că și o întristare, așa am auzit,
Că o alungi din fața, acelui ce-i zdrobit.

Din inimă Isuse, vreau astăzi să dispară,
Această ură care, mă stinge... mă doboară,
Aș vrea ca răutatea, ce nu o vreau în ea,
Să fie-nlocuită, cu bunătatea Ta.

De este adevărul, în tot ce-am ascultat,
Ca să le am în viață, aș vrea cu-adevărat,
Să simt ce mi se spune, să le trăiesc aș vrea,
Cum inima se schimbă, cu ea... și viața mea.