Creat am fost de Tine, căci Tu ai hotărât,
Ca eu să vin pe lume Pastorul meu iubit.

Ca Tu să-mi fii în viață, Parinte iubitor,
Să urc pe-a Tale brațe, când din mulțimi cobor.

Ai hotărât ca vieții, ușoară ce n-a fost,
În dragostea divină, Tu ei să-i dai un rost.

Ai hotărât ca drumul, de sub picior să-mi fie,
Părinte-al îndurării, un drum spre veșnicie.

Să nu mă-nec în lacrimi, tu lângă mine-ai stat,
Ca să nu-mi fie-n ele, azi sufletu-necat.

Și una câte una, atunci când se scurgeau,
Le-ai strans căci erau multe, și-ndată mă-necau.

Ai hotărât ca mie, un ajutor să-mi dai,
Când eu eram doar singur, Tu nu mă părăseai.

Bătaia ce întruna, în pieptul meu bătea,
În ea era prezența, ce este doar a Ta.

Ai hotărât ca ochii, să vad-un nevăzut,
Ființa-mi să cunoască, ce nu e cunoscut.

În toate hotărârea, a fost numai a Ta,
Să-mi fie azi ușoară, o viață ce-a fost grea.