S-a pornit un vânt chiar astăzi,
Ce-o furtună a adus,
Și o ceață peste ochii,
Ce-au fost ațintiți în sus.

Multe mâini se coborâră,
Peste ele a batut,
Vântul ce pe ne-așteptate,
Cu putere-a apărut.

A adus o deznădejde,
Astăzi inimi ce-a închis,
Dar ea a deschis mai multe,
Guri ce spun... sunt un învins.

A adus și-o clătinare,
Și mulți pomii i-a aplecat,
Acel vânt și-acea furtună,
Ce-au venit pe ne-așteptat.

Se cutremură pământul,
Fluturat este de vânt,
Uscăciunea este smulsă,
Și întinsă la pământ.

Spulberă el totu-n cale,
Căci veni... pe ne-așteptat,
Tot ce-i slab... ce-n vremi vestite,
Au fost cei ce n-au vegheat.

Orice colț azi îl patrunde,
Chiar de nu e cunoscut,
Căci e vremea de pe urmă,
Este vremea de cernut.

Și el bate-atât de tare,
Ca și cel ce-a răsunat,
Glas în vremea când pământul,
De-acest vânt la-nștiințat.

De îl asculta... azi vântul,
În bătăi... n-ar fi putut,
Ca să lase-n urmă lacrimi,
Chiar de-i vreme de cernut.

De s-ar fi hrănit din hrana,
Ce-a primit-o el mereu,
Astăzi n-ar mai fi pământul,
Ce jelește-atât de greu.

De-ar fi ascultat cuvantul,
Ar fi astăzi un pământ,
Fără teamă de bătaia
Ce-a venit iute de vânt.

Fără teamă de furtună,
N-ar fi unul clatinat,
Ar rămâne în picioare,
Orice s-ar fi întâmplat.