Trecători suntem în viață, căci e-o viață trecătoare,
Este c-un sfârșit... doar cerul, un sfârșit vre-o dată n-are.
Trecătoare e și ziua, ce-a de azi... are apus,
Cea fără apus de soare, este ea în ceruri... sus.
Și în ea doar strălucește, răsăritul cel de soare,
Va fi ziua ce nu este, ea vre-o dată trecătoare.
Cum e azi pământul care, el se trece-așa ușor,
Mai ușor decât o pană, ce-i pe adieri în zbor.
Mai ușor decât și clipa, ce-ai dori să o oprești,
Ce se duce-atât de iute, poți doar să ți-o amintești.
Mai ușor decât și timpul, ce nu-l vrei cu un trecut,
Căci sunt toate trecătoare, chiar și ce n-ai cunoscut.
Dar în trecerea de vremuri, înspre ce te-ndrepți acum,
Ce alegere tu astăzi, ai făcut pe-al vieții drum.
Căci și el se trece-ndată, chiar de uneori se pare,
Că-i fără sfârșit azi drumul, care este-o trecătoare.
De mai ai suflare-n tine, ținta ta mereu să fie,
Cerul care nu se trece, care este-o veșnicie.
Are ea numai o poartă, pân-la ea-i doar o cărare,
Chiar de-i grea este cărarea, care este trecătoare.
De te-abați... tot vei ajunge, unde nu e trecător,
Dar acolo este locul, celor azi care cobor.
Și acolo-i veșnicia, ce nicicând nu se va trece,
Veșnicia dureroasă, ce e veșnic ea doar rece.
Astăzi tu alegi în viață, care vrei... care-o dorești,
Pe cea plină doar de planset, sau cea-n care doar zâmbești.
Tu alegi azi viața care, vrei s-o ai în viitor,
Înspre ce-ai ales în viață, este-un loc spre care zbori.