In dimineata racoroasa cu raze palide si reci iti mai ridici odata Spre rosiatice-naltimi doar ochii tai ce au din nou privirea-ngandurata.
Cu poleiri stralucitoare, nori mangaiati de-o pensula maiastra, Parca privesc intrebatori spre chipul tau mirat ce sta iar la fereastra.

A cata oara vezi ca raspandirea crucii e-o nebunie pe calea grea-pierzarii?
Mai inteleapta ca-nteleptii, ti-a dat doar mangaiere in clipele iertarii;
Mai inteleapta-i nebunia Lui Dumnezeu ca-ntelepciunea omeneasca,
Iar slabiciunea Lui mai tare poate fi ca forta pamanteasca.

O lacrima iti stergi sfios ca esti prea mic, de jos iti privesti fratii,
Nu esti frumos, de neam ales,bogat,nici intelept ca altii,
Tu n-ai putere si esti slab,cu totii rad de tine si te-ntristezi mereu,
In fiecare dimineata ,cu nostalgie,cauti sa-L simti pe Dumnezeu.

El te-nconjoara grijuliu si-atunci tu esti mai tare , mai bogat, De neam ales, dumnezeiesc,esti mai puternic, mai curat. Lucruri nebune-alege Isus, pe cele intelepte sa faca de rusine, Pe cei mai tari ii rusineaza in fata celor slabi ca tine.

Cele mai josnice-ntre lucruri, alege Dumnezeu , si mai dispretuite,
Sa faca de rusine pe cele ce-s marete si care-s chibzuite;
Ba lucruri care nu-s, El le-a ales ,ca nimicite sa fie cele care sunt,
Ca nimeni sa se-ngamfe in cer si pe pamant.