Simțirea

Nu poți alege să nu simți, oricât ai vrea de tare,
Inima n-o împietrești crezând că nu mai doare,
Durerea-i dată ca să simți, să afli ce-i simțirea,
Să fii milos cu cel ce plânge, asta-i milostivirea!

Să fii viteaz și curajos nu-ți este-ndeajuns
Să străbați poteca-ngustă ce duce sus, pe culme,
Lumea te prinde-n mreje dulci, ferește-te de lume
Și nu uita că drumul bun îl recunoști prin plâns!

O viață prea îndestulată ascunde uscăciunea,
Tu cată-n viețile de sfinți să-nveți ce-i bogăția,
Căci numai sfinții-n drumul lor aflat-au veșnicia,
Te-ajută să trăiești ca sfinții mila și rugăciunea!

Ești martor lumii care moare, în pragul noii ere
Și nu poți fii nesimțitor când vezi în jur durere,
Tu să nu faci ce-ți spun ei și-ți tulbură conștiința,
Roagă-te și-ți va pătrunde Duhul Sfânt ființa!