Mi-ai fost vecin și cumsecade
Nu ne-am certat, nu ne-am urât
Mi-ai fost prieten chiar ca-un frate
De ce n-ai spus că sunt pierdut?

Aveam încredere în tine
Și nu știu alți vecini la fel
Știai de Dumnezeu prea bine
De ce n-ai spus nimic de El?

Vecine bun! , vecine dragă!
O vorba de mi-ai fi spus
Ce fericit aș fi in slavă
Și cum ți-aș mulțumi nespus!

Dar vai? stăteam pe-aceeași stradă
Și mă știai că-s păcătos
Știai că n-aveam mântuirea
Și din pedeapsă nu m-ai scos!

Când te chemam la băutură
Spuneai că ești prea ocupat.
De ce n-ai spus atunci in față
Că ce făceam era păcat?

Iar când veneam târziu acasă
Dădeai din cap când mă vedeai. .
Puteam să strig, să cânt, să urlu,
Tu tot nimica nu spuneai! ...

Și mă gândeam... . vecin ca tine
În toată lumea nu găsesc
E bun, simpatic, nu se ceartă! ,
Cu-așa vecin, să tot trăiesc!

Ai vrut să fii doar cumsecade
Doar respectat și bun vecin
Dar TU mergeai pe Calea Dreaptă!
Iar EU... pe Drumul de Venin!

Nimic acum nu mai pot face...
Primesc pedeapsa mea în iad
Dar nu uita că sunt aicea
Că m-ai lăsat mereu să cad!

Să spui de-acum la TOȚI să știe
Că ești salvat și mântuit
Să nu mai faci cum mi-ai făcut mie,
S-ascunzi că ești un pocait!
Amin.