Cândva eu rătăceam în noapte,
Pierdut eram, făr' ajutor,
Eram zdrobit, plin de păcate
Până Te-am întâlnit lângă izvor!
Eram străin, pribeag prin lume,
Eram departe de Păstor,
Dar m-ai chemat Doamne pe nume
Și m-așteptai lângă izvor!
N-aveam vreun scop în viața-aceasta,
N-aveam... n-aveam măcar un scop,
Dar totul s-a schimbat când pe Tata
L-am întâlnit lângă izvor!
Eram străin și rătăceam departe,
Dar Tu plângeai de dorul meu,
Chiar și atunci când eu Te-am dat la moarte,
Strigat-ai: "Iartă-l, Dumnezeul meu!"
Chiar și atunci când ai murit pe cruce
Tu m-ai privit în ochi și m-ai iubit
Și-atunci iubirea Ta cea mare căuta scuze
Pentru al meu gând nesăbuit!
Cândva, eu rătăceam în noapte
Până în clipa în care Te-am aflat
Și-acum aș vrea să Te slujesc până la moarte,
Să nu Te părăsesc vreodat'!