Să nu te lași răpus, de vremea trecătoare,
Chiar dacă este-o vreme, ce-i azi de încercare,
Condus pe drumuri grele, ești numai de Isus,
El și-a întins o mână, ce vine ea de sus.

Să nu lași amăgirea, ea azi să te-amăgească,
Credința ta o duce, mereu să te-ocolească,
Va fi o amăgire, mereu dezamăgită,
Că-n viața ta nu are, vre-o dat-o reușită.

Urmează doar lumina, ce-n viață ai primit,
Cuvântul Celui veșnic, atunci când l-ai citit,
Îndrumător în toate, să-l lași pe El mereu,
Învățător să-ți fie, în viață Dumnezeu.

Pe culmea cea de stâncă, să fii neclătinat,
Chiar dacă bate vantul, sau vine-un val înalt,
Chiar dacă vre-o furtună, apare-n drumul tău,
Rămâi pe stânca care, te-a pus El... Dumnezeu.

Și nu lăsa ca timpul, adesea răcoros,
El să te-ndepărteze, de-al tău Stăpân Hristos,
Rămâi la adăpostul, acel ce-i pregătit,
Sub aripa întinsă, în vremea ce-a venit.

De-s multe azi venite... vor trece, căci doar sus,
În toate-i infinitul, e-n mâna lui Isus,
Acolo-i veșnicia, aici... e trecător,
Ridică-ți azi privirea, și ia-ți avânt în zbor.