Să te-ndepărtezi de lumea, care moarte-ți dă în dar,
Între ea și tine astăzi, pune un divin hotar,
Și hotaru-i pocăința, care îți va dărui,
Viață... și o Țară-n ceruri, veșnic ce-o vei moșteni.

De păcat să fugi departe, apăsat de el vei fi,
Liniște tu niciodată în păcat nu vei găsi,
Ieși din lumea cea murdară, fii curat ca pentru cer,
Lumea este pentru-aceia, ce în ea orbiți ei pier.

Fugi de pofte, fugi de glume, fugi de tot ce vrea să-ți dea,
Lumea cu-a ei viclenie, ca să te atragă-n ea,
Nu lăsa ca să fii pradă, la Isus vino acum,
Lasă-l azi pe El să meargă, înaintea ta pe drum.

Fugi de drumuri încurcate, și de căi rătăcitoare,
Caută neprihănirea, ce te duce la izvoare,
La izvoare dătătoare, doar de ape vii mereu,
Izvorâte din cuvântul, ce-i lăsat de Dumnezeu.

Fugi și nu privi în urmă, tu privește doar în sus,
Lasă lumea-n a ei lume, tu fii doar a lui Isus,
Și rămâi sub ocrotirea, veșnicului Împărat,
Nu te-ndepărta de ceruri, căci în el ești așteptat.

Fugi de tot ce-i rău în lume, și aleargă înspre cer,
Căci un Rege te așteaptă, sus la porțile de fier,
Stă cu brațele întinse, să te strângă El ar vrea,
L-al Său piept... acolo-n ceruri, sus... acasă-n slava Sa.