De-ai căzut pe-această cale, tu să știi... nu ești răpus,
Ai nădejde-ntotdeauna în puterea lui Isus,
Umple-ți inima cu pace, cântă-i Lui cântări mereu,
Te va ridica prin harul, cel divin de Dumnezeu.

De îți este clătinată, azi ființa ta pe cale,
Dă-i valoare-ntotdeauna, doar Împărăției Sale,
De comori ea este plină, pentru care n-ai plătit,
Dar sunt toate ale tale, și mai sunt... fără sfârșit.

Te vor întări îndată, de le ai tu pe pământ,
Ele-ți pot aduce ție, și în inimă și-n gând,
Pace... liniște pe cale, pot mereu să te-ntărească,
Căci în ele e prezentă, o putere... cea cerească.

De căzut în deznadejde, ești tu azi pe drumuri reci,
Caută acea comoară, ce te face să te-apleci,
E smerenia ce-ndată, o lumină-ți va aduce,
Să nu mergi spre rătăcire, la al drumului răscruce.

Fii căutător în viață, de comori... de bogății,
Dar de cele ce sunt sfinte, ce te duc în veșnicii,
Acea dragoste și milă, dar și o neprihănire,
Sunt o mare bogăție, ele sunt o nemurire.

Azi de tine nu-s ascunse, tu doar să ți le dorești,
Pe o cale către ceruri, poți mereu să le găsești,
Caută-le... o mai mare, bogăție pe pământ,
Nu mai este, decât harul ce te duce-n cerul sfânt.