Vom evita căi străine de Scriptură
Convinși fiind că-n dezastru sfârșesc
Nu ne atrage contemporana cultură
Cu-a ei sfidare nebună și chip grotesc.
Vom sta pe fundamentul deja așezat
(E temelia ce nu se urnește)
Din ea nici o piatră nu s-a uzat
C-a fost clădită dumnezeiește.
Cuvântul ne-aduce totale convingeri
Din treaptă-n treaptă spre Rai să suim
În tot ce facem să fie distingeri
Între ce e lumesc și ce e sublim.
Valuri de tentații atacă mereu
Cum vom reuși să stăm în picioare?
Mergând cu Cel ce-a-nviat- pe traseu
Slujindu-L cu cea mai înaltă ardoare.
Ne-abatem din calea celor batjocoritori
Rugând Cerul să le schimbe purtarea
Și-n loc de zgură s-aibă sărbători
Să fie-n stare să-nvingă-ncercarea.
Purtați peste tot de vântul îndoielii?
Așa a fost odată, atrași de fantezii
Dar azi e-n noi un duh al îndrăznelii
De-a sta în Legământ în fiecare zi.
Nu pe nisip ne-am așezat locuința
Și nu ne bazăm pe-un ajutor omenesc
Cunoaștem calea și cunoaștem cerința
De-a accepta doar sprijin dumnezeiesc.
În lumea schimbărilor atât de frecvente
Al nostru Părinte e-același din veci
Să vină necazuri, să vină torente
Ne îndreptăm spre Țel pe sfinte poteci.
George Cornici
21August, 2021