De-aș fi știut Isuse, că viața lângă Tine,
E plină de-alinare, atunci când vin suspine,
Din lumea de afară, mai iute-aș fi venit,
Să nu mai simt adâncul, suspinului-nvechit.

De-aș fi știut odată, că Tu ești fericire,
Că Tu ești Cel ce poate, să-mi dea mie iubire,
Din lumea cea de ură, m-aș fi întors demult,
Tu m-ai strigat dar Doamne, n-am vrut să te ascult.

De-aș fi știut că viața, ea este-n mâna Ta,
N-aș fi urmat eu moartea, în lumea grea și rea,
Aș fi venit la Tine, mai iute dar Isus,
Eu nu priveam spre ceruri, când mă strigai de sus.

De-aș fi știut că-n față îmi stă mie-un adânc,
Că sunt purtat prin viață, de adieri de vânt,
Aș fi-alergat la Tine, aici... unde-s acum,
Căci am găsit ce-n viață, nu am găsit pe drum.

Aici atâtea Doamne, ce toate mi-am dorit,
Dar multe neștiute, de mine... am găsit,
Atâta bogăție, în lume n-am văzut,
Iubire dar și milă, aici am cunoscut.

De-aș fi știut că toate, sunt doar pe drumul Tău,
N-aș fi gândit o clipă aș fi venit și eu,
De-atâtea ori Tu mie, ai încercat să-mi spui,
Dar n-auzeam căci robul, eram a nimănui.

Aici... la Tine Doamne, eu am găsit lumină,
Și orice zi îmi este, cu Tine doar senină,
De-aș fi știut Isuse, demult aș fi venit,
Tu m-ai chemat dar lumea, pe mine m-a orbit.

Acum când mie toate, în dragoste mi-ai dat,
Ca să le pierd în viață, n-aș vrea eu niciodat,
Căci viața lângă Tine, e-atât de minunată,
E plină de iubire, e-o viață ce-i salvată.