Să nu mergi pe calea largă, tu creștine-n viața ta,
Căci nici pentru tine Domnul, n-a urcat pe Golgota,
Pe mai multe căi unite, ci pe una... dureroasă,
A făcut-o pentru tine, să ajungi în cer... acasă.

Nu privi pe cale-nlături, tu să ai privirea-n sus,
Cum pe crucea-nsângerată, a privit cândva Isus,
Chiar de este calea-ngustă, ca să treci loc ți-a făcut,
Printr-o jertf-atât de mare, care nu s-a mai văzut.

Pasul ție să îți fie înainte-n lupta-n toi,
Căci pe pietrele tăioase, n-a pășit unu-napoi,
A răbdat până la capăt, pe o cale-ngustă... grea,
N-o alege pe cea largă, cea grea să fie și-a ta.

Pe cea largă este lumea, ce-a intrat și-n adunări,
Se despart astăzi creștinii, și-aleg multele cărări,
De-ar fi sfânta unitate, ar fi toți azi împreună,
Cei ce spun că ei aleargă, pe cărări după cunună.

De n-ar fi azi despărțite, inimile-n adunare,
Am avea mereu în față, doar o singură cărare,
Dar una e-n lăcomie, altele-n adânci plăceri,
Ce-au adus în pocăintă, azi lărgitele cărări.

Tu deschide bine ochii, ca și orbul Bartimeu,
Ca să vezi mai clar cărarea, care-i doar spre Dumnezeu,
Și când îi deschizi să-ți fie, numai cerul ținta ta,
Și-atunci calea cea îngustă, nu va fi atât de grea.