Nimeni nu-mi aude glasul, când eu strig astăzi mereu,
Nimeni nu îmi înțelege a mea stare Domnul meu,
Unde să mă duc cu toate, decât Doamne doar la Tine,
Doar Tu îmi cunoști și starea, și durerea ce-i în mine.

Nici povara de pe umeri, nimeni Doamne nu mi-o ia,
Nimeni nu-mi aduce-n viață, o iubire ca a Ta,
Unde pot să-mi las povara, decât Doamne doar la Tine,
Doar Tu azi cunoști Isuse, ce povară-i peste mine.

Nimeni inima nu-mi știe, plânsul ei nu-i auzit,
El de nimeni, ooo... Isuse, este greu, este cumplit,
Vin cu ea la Tine astăzi, căci doar Tu îi poți ei da,
Acea liniște cerească, ce-i ea doar în mâna Ta.

Nopțile ce-s lungi Isuse, doar Tu ești Cel ce le știi,
Căci în ele nu sunt singur, cu mine mereu rămâi,
Și-n zăduful zilei Doamne, Tu aduci mereu racoare,
Inimii care se zbate-n, arșița lungă de soare.

De-aș cutreiera pământul, și în lung dar și în lat,
Nu aș întâlni pe nimeni, cum ești Tu sfânt Împărat,
Bun, milos, plin de iubire, ce sunt toate pentru mine,
Ele sunt acele care, sunt comorile divine.