Copile scump ce azi privești, spre bolta înstelată,
Acel ce în ascuns tu plângi... suspini atât de greu,
În ceruri sus... să știi... tu ai, un Împărat... un Tată,
În toate lângă tine-i El... El este Dumnezeu.

Privirea-n lacrimi ți-a văzut, și mâna obosită,
Și teama care te-a cuprins, copile azi pe drum,
El bolta cerului deschide, azi pentru o clipă,
Căci vrea să-ți spună un cuvânt, copile chiar acum.

—, , Tu cel ce-n nopți mă strigi mereu, în gemete... suspine,
În vremea-n care a venit, tu pacea ai pierdut,
De sus Eu toate am văzut, și-am coborât la tine,
Ca tu să vezi și să-nțelegi, că Eu din cer te-aud.

Eu strigătul din nopți târzii, îl știu atât de bine,
În el îmi ceri ca să cobor, ca să lucrez ai vrea,
În viața ta... când tu îmi spui... Tu fă ceva cu mine,
Mereu Eu fac ce tu îmi spui, copile-n viața ta.

De grijă ție Eu îți port, te-mbrac și te hrănesc,
Prezența Mea este mereu, copile-n casa ta,
Sunt scutul tău și ochii Mei, spre tine ei privesc,
Când spui că singur ai rămas... că lupta-i mult prea grea.

Prin văi ce-adesea astăzi treci, te port pe brațul Meu,
În locul larg ca să te scot, din ea biruitor,
Copile Eu nu te-am lăsat, când ție ți-a fost greu,
Când tu mă chemi Eu te aud, nu stau nepăsător.

Veghez asupra ta mereu, în zi dar și în noapte,
Și-atunci când nu mă vezi Eu sunt, acolo lângă tine,
De tine niciodată Eu, pe cale nu-s departe,
Și tot Eu sunt Acel ce știu, când ți-este greu sau bine.

Copile scump vre-o dată Eu, n-o să te părăsesc,
Cum nu te-am părăsit nicicum, pe deal când Eu urcam,
Ți-am arătat și-atunci cât Eu pe tine te iubesc,
Când pentru tine sus pe cruce, totul Eu dădeam.

Azi ia aminte ce îți spun, ridică-te-n picioare,
Putere ție Eu îți dau, privește doar în sus,
Cu apă vie te adăp, din sfintele izvoare,
Căci cine-am fost, Eu sunt și azi, Prietenul Isus".