Și dacă există o plată
Și-un rău bănuit și etern
Va sta agățat de-orice pată,
Scânteie de gând vinovată?
Și dacă există infern? !

„Nu-i mort să se-ntoarcă din groapă
Să-mi spună ce-i dincolo” – spui;
Dar omu-i făcut să priceapă
Și gluma cu iadul nu-l scapă,
Și nici bănuiala că nu-i.

Nu-i lumea de-apoi o părere
Și nu se au supune la vot.
Tu spui că-i o mare tăcere
Și moartea-i o simplă scădere…
Ești sigur? Ești sigur de tot?

Întreabă-ți suflarea de viață
Și dorul de-a ști ce e bine,
Și câmpul întins cu verdeață,
Și frunza ce-ți tremură-n față
Sau ropotul ploii, când vine.

Vei prinde cu mâinile zarea,
În duh cuprinzând nepătrunsul,
Căci omul ce pune-ntrebarea,
De-i sincer, găsește cărarea –
Întreabă și-așteaptă răspunsul.

Bătrânul sau pruncul ce țipă
Și umbra ce-n taină se-apleacă,
Și sânge, și frunză, și-aripă,
Și suflet, și gânduri, și clipă
Tu spui c-or să piară. Dar dacă…?