Pe cerul clipei ploile de stele
Înmoaie gânduri, ca o plastelină,
În noaptea asta modelez din ele
Căușul unei oaze de Lumină.
Sunt însetată Doamne, lutul crapă,
E noaptea dură-ncarcerând poeme,
Mi-e sete de Lumină nu de apă,
Cuvântul nerostit în mine geme.
În corul celor sfinți Noua Cântare,
Pe armonii cerești de alăută,
Răsune Dragostea nepieritoare
Într-o dimensiune neștiută!
O, dă-mi să sorb adânc, adânc Lumină,
Unde mă sting ridică-mi asimptote!
Ca ascendent spre Patria divină
Să depășesc această tristă noapte.
La Ușa Ta deschisă înspre lume
Cerșesc în rugă stropii de Lumină,
Adun căușurile pline, pline
Până când voi umple o fântână.
E plin pământul Doamne, însetate
Sufletele gem în noaptea aridă,
Umple-mi fântâna Tată și împarte,
Ne lămurește Calea spre izbândă!