Au înflorit scaieții în Răpciune,
Atârnă rozalii în vie struguri,
N-a dat în grâu, nici în porumb tăciune,
Războiul de țesut e pus pe druguri.

Încă nu-și lasă cuibul rândunica,
Fânu-i suit, ticsit în pod, în șură,
Atârnă-n grindă la uscat arnica,
Pe șpargă-i un suman din lână sură.

Luluța toarce-n tindă toropită,
Într-un frăgar fac larmă guguștiucii,
Dulceața fierbe la foc mic pe plită,
De Ziua Crucii bat sătenii nucii.

Mușcatele-s mutate în pridvoare
La loc ferit de-ngheț, de promoroacă,
Pe lângă poame, râd din geam la soare,
Iar la vecernie se bate-o toacă.

Își află toamna și-n ogradă rostul,
Se-aude iarăși huruitul morii,
Ni-s hărăzite hrana și-adăpostul,
Mă-nchin și scriu în ceas târziu memorii.