Copila Mea... ți-aud suspinul și văd al lacrimei izvor...
Știu că te doare despărțirea și simt cum clipele te dor
Dar a venit un timp în care credința iar ți-am încercat
Și te-am trecut prin foc copilă, căci te doresc aur curat!
E greu... Eu știu cât ți-e de greu dar ți-am promis de mult, cândva,
C-am să rămân mereu cu tine și nicidecum nu te-oi lăsa!
De-ar fi furtuna cât de mare tu stai pe Stâncă, neclintit
Și nu te îndoi ci crede că te iubesc... că te-am iubit!
Acum M-am coborât la tine să cercetez a ta ființă
Și văd durerea că e mare și că te zbați în neputință
De-aceea voi turna balsam pe ”rana” încă sângerândă
Și voi lăsa puteri de sus peste ființa ta plăpândă
Deci nu mai plânge... sunt cu tine... Eu nu te-am părăsit vreodată
Prin încercări te-am ocrotit mereu, cu dragoste de Tată!
Voi fi cu tine în furtună, în bucurii și în cuptor
Doar cheamă-Mă și voi veni să-ți fiu și Sprijin și-Ajutor! ! !

Vulcan-03-10-2021
Mary