Cand primul pas spre Tine l-am facut ca un copil ce merge-ntaia data,
In jur mi se parea totul strain, iar tot ce am trait; o lume-ndepartata.
Ce dureros a fost atunci cand cei ce m-asteptau sa vin la ei de-atatea ori
M-au renegat, mi-au spus cu ciuda si dispret ca nu mai sunt al lor.


Nu stiu cu ce-am gresit Isuse; cand te-am primit am devenit o pata, Dar nu m-am rusinat cu Tine si nu te-am parasit cu teama niciodata. Sa spun ca sunt sarac e rusinos? De ne-nteles sa spun ce mi se-ntampla mie,
Sa spun ca doar saracii Te cunosc cu-adevarat, ar spune multi ca-i o prostie;


Cum sa le spun ca saracia-i de la Tine? Ca Tu ma treci asa prin focul Tau
Sa Te cunosc mult mai adanc, cum sa le spun ca-i voia Ta si ca nu-i rau.
Stiu ei ca Tu nu ai avut pe ce sa-Ti pleci nici capul, asta a fost demult.
Acum traim in alte timpuri, dar nu ma rusinez cu Tine si nici de cea ce sunt.

Ca nu ma vor cum este voia Ta sa fiu, ca ma resping si nu au timp de mine,
E pentru ca in fuga lor sa stranga tot mai mult doar pentru ei; ai spus Tu bine,
Doar sunt copilul Tau, in zdrente nu ma lasi cum unii ar dori, dar sunt frumos
Ca stiu cum Tu m-ai imbracat... ca si pe crini, ca doar Tu esti Hristos.

Nu mi-ai promis Tu, imparatia Ta de o voi cauta-o eu voi avea de toate?
Cum pot ca sa ma rusinez cu-aceasta; n-am spus-o eu ci Tu-mparate...
Nu vreau sa fiu ca cei din veacu-acesta, cu chip hidos ce se-ncadreaza-n stas,
Gelos ai fost cand ti-am cerut-o, nu m-ai lasat sa fac cu ei nici chiar un pas.

Nu laudat de oameni imi aflu fericirea; va fi atunci de mine vai si-amar,
Nu am putut sa fiu pe placul lor vreodata, oricat am vrut, un pic macar.
Sunt fericit ca-ti sunt Tie pe plac, imi e de-ajuns si-n taina-ti spun usor
Ca nu ma rusinez cu Tine, sa stiu mai bine, Doamne c-am sa mor.