Între noi și între moarte,
Frați creștini, e doar un pas.
Nu știm gongul când va bate,
Când vom fi chemați Acas'.

Nu știm când va fi răpirea
Sau când vine-al morții sol,
Dar știu bine că Mesia
Ne va-ntâmpina pe nor!

Suntem rodul suferinței,
Rodul jertfei din Calvar.
Imnul sfânt al biruinței
Răsună, că-s vremi de har!

Pentru cine gemi și plângi
În viața de pribeag?
Pentru cine alergi și strângi,
Ți-e pământul atât de drag?

Pentru cine-ți dai tu vlaga,
Pentru Țara ce-a din zare?
Nu da raiul, nu da slava
Pentru lucruri pieritoare.

Taie funiile firii,
Ca să nu bocești la urmă;
Rupe lăstarii amărăciunii,
Până visele-ți se curmă

Până nu vin zile rele
Când vei spune: "E prea târziu. ."
Nu găsesc nici o plăcere,
În al vieții trist pustiu. .

Până nu se-mpuținează
Acei ce macină bucate,
Până ochii-ți fac de strajă,
Pân' nu te-nspăimânți de moarte,

Până nu se-ntoarce lutul
În țărâna nedorită,
Împacă-te cu infinitul,
Om cu inima împietrită.

Pune-ți viața în rânduială,
Pune răului hotar,
Nu trăi așa-ntr-o doară. .
Va fi scurt timpul de har!

Viața pe pământ e-o taină,
Prețuiește-o, dă-i valoare!
Dezbracă a răutății haină,
Te va duce la pierzare. .

Ține-ți trupul bine în frâu,
Nu-i da ce-i poftește firea,
Ca să nu plângi mai târziu
Când se năruie zidirea.

Omule, viața-i scurtă,
Trecătoare-i ca un vis,
Vino în grab' la pocăință,
Cât timp cerul e deschis.

Iar acei ce-ați încheiat
Legământ cu Domnu-n apă,
Fiți exemple de urmat,
Fiindcă vremea e aproape

Când Stăpânul se va-ntoarce
Ca să-Și ia la cer poporul!
Noi să fim găsiți în pace,
Să putem străpunge norul,

Cu toți sfinții de prin vremuri,
Cu a Lui Isus Mireasă,
Ne vom strànge-n mii de stoluri
Mielul ne v-a duce acasă!

Nu va fi nici o zăbavă,
Tot ce-i scris se va-mplini.
Vine Mirele cu slavă,
Să-Și răpească ai Săi copii!

Pregătirile sunt gata,
Freamătul din jur ne spune,
VINE DOMNUL, MARANATA!
Vine Acel ce-a spus că Vine!

Omenirea-și simte apusul,
Și de umbre se-nfioară.
Pentru sfinți începe urcușul,
Spini, batjocură, ocară. .

Prea mulți ani am mers pe moale
Către țara dintre stele,
De aceea mulți se-nmoaie
Când aud de vremuri grele.

Mulți au intonat cântarea:
"Suntem gata ca să ne jertfim"
Acum, li-e inima ca ceara,
Și-n cântare ades mințim...

Doamne, îndură-te de noi,
Vorbim mult, trăim puțin,
Doar la greu și la nevoi
Ne smerim, ne pocăim.

Vrem ca să sfârșim cu bine
Scurta noastră pribegie,
Că-i prea multă stricăciune,
Nepăsare și mândrie.

Ațipit-au și străjerii,
Proorocesc parcă în somn.
Compromitu-s-au păstorii,
Mulți au numai frunze-n pom. .

Tăvălugul încercării
Ne va prinde în ațipire,
Vai, ce mulți vor pierde zborul
La a Domnului venire... !

Vai, ce plâns, ce jale mare,
Va vui întreg pământul. . !
Ne-nțeleptele fecioare
Vor lipsi la sărbătoare,
C-au disprețuit Cuvântul.

Duh Preasfânt, fă o strigare,
Până nu e prea târziu,
Până Mirele nu-apare,
Până Domnu-l bun și Viu,
Este plin de îndurare!

Să ieșim din ațipire,
Să lăsăm al lumii val.
S-avem parte de răpire,
Pân' mai curge-al milei har.

Nu știm când lăsa-vom glia,
Când veni-va al morții sol,
Dar dorim cu Tine, Mesia,
Să ne întâlnim pe nor!

Amin
04 Oct 2021
Iany L