Te văd, fecioară scumpă, te văd cu vasul plin
Cum îl aștepți pe Domnul, Mirele tău divin.
Te văd în haine albe, cu candela aprinsă
Ce luminează pragul casei în noaptea-ntinsă.
Te văd căutând spre ceruri cu ochii plini de dor
După iubitul Mire, al tău Mântuitor.
Dar nimeni nu apare chiar dacă tu veghezi
Și văd atât de bine că-ncepi să te-ntristezi. .
Fecioară, nu te pierde, că-i miezul nopții-aproape!
N-auzi prin duzi cum vântul 'ți-aduce sfinte șoapte?
Auzi?"-o, nu te teme, că Domnul va veni!
El vine-n miez de noapte și nu va zăbovi!"
Sunt șoapte insuflate de Însuși Duhul Sfânt!
Puțin, puțin mai este și vei pleca zburând!
De-aceea, deznădejdea să nu-ți devină pernă!
Veghează, căci te-așteaptă în cer slava eternă!
Mai sunt puține clipe, fecioară, lângă poartă
Cu candela aprinsă, pe Mire tu-L așteaptă!
Încă puțină vreme și Domnul va veni
Ca să te ia la Sine, acasă-n veșnicii!
Fii gata de plecare, gata de primul zbor
Căci sus în cer te-așteaptă eterne sărbători!
AMIN
GLORIE MIRELUI!