Așa mi-a fost dat mie, să fiu legat de cer
Și nu de lucruri care aici rămân și pier. .
Așa mi-a fost dat mie, s-ajung la uși închise
Ca să privesc în sus doar, spre zările deschise!

Așa mi-a fost dat mie, să simt în trup durerea
Ca mulți prin al meu zbucium să afle mângâierea.
Așa mi-a fost dat mie, să nu rămân legat
De lut și de avere, ci doar de cerul 'nalt!

Așa mi-a fost dat mie, să uit mereu, să iert
Și să îndrum pierduții pe drumul sfânt și drept.
Așa mi-a fost dat mie, să fiu umil, smerit
Și să-L slujesc pe Domnul cu ce mi-a dăruit!

Așa mi-a fost dat mie, s-aștept când El mă cheamă
Și de a morții clipă să nu am nicio teamă!
Așa mi-a fost dat mie și totul e un dar
Primit prin sfânta jertfă pe dealul din Calvar!

Nimic nu mi-e povară ci mantie de lumină
Și tot mai multe stele-n cununa mea divină!
Cu cât mai mult cuptoru'-mi încearcă trupul frânt,
Cu-atât mai mult mă lepăd de-acest trudit pământ!

Cu cât mai multe uși azi în față-mi se trântesc,
Cu atât mai mult de lutul murdar mă dezlipesc!
De-aceea sfânt Părinte, păzește-mă de rău
Să pot mereu fi gata, când cheamă glasul Tău!

Păzește-mă Părinte, de vicii și păcate
Ca la chemarea-Ți sfântă să fiu liber de toate!
Când vocea Ta-mi va spune: "Fiu drag, s-a terminat!"
Să zbor cântând spre ceruri, de toate dezlegat!
AMIN