Iartă-mă... de-atâtea ori am cârtit în încercare
Şi am plâns cu lacrimi grele când durerea era mare
Parcă am uitat că Tu drumul vieţii îl veghezi
Şi în marea-Ţi bunătate din furtună mă salvezi!

Iartă-mă... în nopţi târzii teama somnul îmi răpeşte
Şi vin gânduri, multe gânduri iar nesiguranţa creşte
Parcă am uitat că Tu îmi eşti Stâncă şi-mi eşti Scut
Şi-am uitat în disperare Glasul Tău să mai ascult!

Iartă-mă Părinte Bun... mi-e credinţa aşa mică
Şi când văd năpasta-n lume mă-nfior şi-mi este frică
Uit că Tu deţii puterea şi la sfântul Tău cuvânt
Poate fi pace deplină şi iubire pe pământ!

Zilele sunt tulburi Doamne: accidente, boli, război...
Vin furtuni nemaivăzute şi plâng oameni în nevoi
Însă eu, mă-ndrept spre cruce şi Te rog cu-nflăcărare:
Iartă-ne Părinte Sfânt, căci durerea este mare!

Vulcan-05-10-2021
Mary