Adesea mă gândesc
Ce ai vrut Doamne, de la mine?
De ce a trebuit să plutesc
Pe valea negurii străine

Am uitat ca dragostea e doar la Tine
Sau, poate n-am uitat…
Dar n-am mai căutat-o, la Tine
Ci în locuri străine…

Am căutat-o în altă parte
La oameni…dar am rămas dezamăgit
M-am ostenit, căutând în lucruri moarte
Și-au luat pacea, negreșit

M-am Îndepărtat de ce era al Tău
Am trăit duplicitar
Mi-aș fi dorit sa fi fost mereu Copilul Tău
Dar Te refuzam ca dar

Întristat Doamne sânt, dă-Mi povață
Pentru ca n-am știut să prețuiesc
Iubirea Ta de Tată, revărsată
Te-am dat deoparte, și-am făcut ce era firesc

Atâtea întrebări, și nici un răspuns de la Atotcunoscător
Doar de la filozofi, fără prea multe răspunsuri
Dar si acele răspunsuri n-au fost un ajutor
Ci mă făceau mai rece și nepăsător

Perioada de nepăsare, a fost îngrijorătoare
N-am auzit, al Tău glas duios si dulce
N-am simțit, a Ta prezenta înduioșătoare
Ci, doar a mea durere amăgitoare

Dar, nu m-am gândit! … o clipa!
Eu! ... eu sunt vinovat! Eu am greșit!
M-am îndepărtat de casă
De casa Tatălui iubit.

N-am mai auzit glasul Tău! Oare?
Sau, n-am mai vrut sa-L aud?
Da, am fost! …istovit de greșeli si neputințe
De rușine și necredințe

Când necredința și ispitele, m-au învăluit
Credeam că nu mai sunt copilul Tău iubit
Credeam că totul s-a năruit
Si că în veci nu voi mai fi mântuit

Am încetat din a mă ruga, deși Te simțeam
Am încetat din a cerceta Scriptura, deși sufeream
Am încetat din a cânta, deși îmi doream
Da! Frica m-a cuprins!

Nepăsarea și stagnarea
Au adus în viața mea declinul
Rușinea si teama mă cuprindea!
Ispita si necazul mă înlănțuia.

Neputința de a Te sluji
În orice loc sau timp
În suferințe, cât și în bucurii
Indiferent de moment al vieții, anotimp.

Dar îți mulțumesc Ție Doamne-n toate
Ca n-ai lăsat un rob netrebnic
Să sufere în groapă
Ci mai ridicat de mâna dreaptă!

DA! Cu Tine mă laud de acum!
În orice timp sau vreme
Voi merge drept pe-al vieții drum
Prin orișice suspine

Deși, eu nu credeam
Isus erai acolo, un sprijin si-un adăpost
Și mereu ai fost, când mă temeam
Pentru mine, un necredincios.

Cuvintele, nu-mi sunt îndeajuns Isus
Pentru Jertfa de pe cruce
Lacrimi șiroaie inundă chipul meu, Isus
Că sufletul meu e salvat de pierzare.

Îți mulțumesc Isus și-mi este dor
În Tine îmi pun nădejdea
Îl voi sluji pe Creator;
Sufletul meu spre Tine se înalță!
Amin.