Suflete, de ce ești trist? Te-a cuprins toamna în brațe
Și cu răsuflarea-i rece cântecul ți-a pustiit?
Oare te-ai gândit o clipă că și toamna e frumoasă
Dacă ai credința vie că de Tatăl ești iubit?
Nu contează că e toamnă sau că ninge peste zări
Dacă ai în piept iubire viața îți va fi frumoasă
Norii pot să cearnă ploaie tu, privește curcubeul
Și se va deschide-n față calea largă, luminoasă...
De ce plângi sufletul meu? Oare te-au rănit cuvinte
Sau privirile de gheață iarăși te-au înfiorat?
Nu știi tu că n-au valoare vorbele ce nu-s gândite
Și că sunt meniți uitării ochii ce te-au întristat?
Mulți sunt cei din jurul tău ce-s încovoiați de teamă
Tu de ce să fii ca ei? Hai, ridică-te și cântă!
Domnul e Păstorul tău... El te duce la izvoare
Și în marea-I îndurare iartă și binecuvântă!

Vulcan-06-10 2021
Mary