Uneori sunt clipe-n viață, când durerea ne-amuțește,
Clipe greu apăsătoare, care inimi vii zdrobește,
Când o mamă își petrece, un copil să îl îngroape,
Când ea știe... niciodată, nu-l va mai avea aproape.

Uneori e-atât de-adâncă, rana-n urmă ce-a lăsat,
Despărțirea care-o mamă, cu un suflet întristat,
Plânge cu amar și jale, și nu poate-a se opri,
Despărțirea ce e cruntă, să n-o știe și-ar dori.

Uneori sunt mult prea grele, vremuri ne-nțelegătoare,
Ce aduc întotdeauna, întrebări după-ntrebare,
Dar răspunsul ni-l dă cerul, de ce toate sunt așa,
Când vom fi în cer... raspunsul, la-ntrebări îl vom afla.

Pân-atunci... în unitate, fraților să ne unim,
Pentru mama-ndurerată, astăzi ca să mijlocim,
Să se sprijinească-n viață, de făgăduința dată,
Că ne-om întâlni în ceruri, și vom sta toți la olaltă.

Să-i rămână și credința, vie în durerea care,
Pentru ea-n aceste clipe, este o nimicitoare,
Hai să mijlocim la Domnul, pacea sfântă să îi dea,
Inimii ce își petrece, o odrasl-a o-ngropa.

Și să spunem... Doamne Tată, toate sunt în mâna Ta,
Azi o inimă străpunsă, nu se-oprește-n a striga,
Într-o gură de durere, ea se zbate-atât de greu,
Doar de Tin' eliberată, poate fi sfânt Dumnezeu.

Doar Isus poate s-aline, o durere-atât de mare,
Doar să-ngenunchem în fața, Celui plin de îndurare,
Se va coborâ... de Domnul, nici-o inimă zdrobită,
Pe pământ care se zbate, ea de El nu-i părăsită.