Ooo... iubire Tu iubire, al meu suflet l-ai cuprins,
Cu un foc care de nimeni, n-ar putea să fie stins,
Tu mă duci așa departe, când eu spun că singur sunt,
Să nu simt singurătatea, cât pășesc pe-acest pământ.

Tu ma duci de după zare, când aici îmi este greu,
Ca să nu îmi pierd nădejdea, și credința-n Dumnezeu,
Mă ridici până la stele, eu cu ele să vorbes,
Tu mă faci în orice vreme, fără teamă să iubesc.

Îmi aduci mereu căldură, când se lasă vremea rece,
Doar cu tine de-orice vreme, voi putea mereu eu trece,
De e soare, de e ploaie, de apare vre-o furtună,
Ochii mei mereu prin tine, văd o vreme numai bună.

Ooo... iubire Tu iubire, ești atât de minunată,
Îmi aduci azi multă pace, chiar de ești înflăcărată,
Mă adăpostesc în Tine, soarele când e l-apus,
Căci și-ntr-un apus de soare simt iubirea Ta de sus.

Simt cum ea îmi dă putere, când eu spun că obosesc,
Simt în vrăjmașia lumii, Doamne cât de mul iubesc,
Doar iubind văd raza care, printre nori ea se coboară,
Doar iubind... a Ta iubire văd mereu cum mă-nconjoară.

Nu mă lași Tu niciodată, vrei ca să iubesc mereu,
Și atunci când vine greul, să nu-mi fie-atât de greu,
Am mereu doar fericire, căci în mine vie ești,
Tu mi-ai dat și o nadejde, că n-o să mă părăsești.

Ooo... iubire Tu iubire, să te pierd eu nu aș vrea,
Să trăiesc azi fără Tine, nici-o clipă n-aș putea,
Doar prin Tine-a mea ființă, va ajunge-n veșnicii,
Căci ești veșnică iubire, Tu-mi ești dragostea dintâi.