A trecut o lungă vreme, de când Ție nu ți-am scris,
Că o să-ți mai scriu eu Doamne, în scrisoare ți-am promis,
Căci eu vreau să știu de Tine, dar și Tu aș vrea să știi,
Cum e viata mea pe drumul, care-i înspre veșnicii.
Vreau să știi tot ce se-ntâmplă, să cunoști eu mult aș vrea,
Tot ce inima mea simte, tot ce eu am strâns în ea,
Tot ce-am întâlnit pe cale, tare-aș vrea ca să îți spun,
În scrisoarea ce începe, Domnul meu... ea chiar acum.
, , —Ooo... Isuse, scump Isuse, vremurile ce-au venit,
Ai avut gură de aur, sunt cele ce le-ai vestit,
Au venit ape șuvoaie, și cutremur de pământ,
Și o ciuma ce nu iartă Dumnezeule preasfânt.
Foamete-a venit în lume, săbii mulți azi oțelesc,
Căci acei ce stau la pândă, ei războaie ne vestesc,
Se despart mamă de tată, frații de a lor surori,
Tot ce se întâmplă Doamne, îmi dă astăzi mulți fiori.
Nu am vrut să-ți spun Isuse, dar ușor sunt clătinat,
Vremea care e venită, Doamne ea m-a speriat,
Îmi aduce tulburare, îmi cutremură ființa,
Și mă duce pe o cale, să cunosc eu neputința.
Parcă este-un zid în față, nu mă lasă ca să trec,
Parcă se lungește vremea, eu în mare să mă-nec,
Care azi e-nverșunată, Domnul meu... chiar din adânc,
Căci ea știe... scurtă-i vremea, și revii Tu pe pământ.
Dar vreau să revin o clipă, ca să-ți spun eu starea mea,
Nu pot să o scriu dar Doamne, știu că Tu azi știi de ea,
Eu mai știu că doar la Tine, este azi acea putere,
Ce ridică orice stare, orice greu... orice durere.
Iartă-mă poate-i mai lungă, azi scrisoarea ce o scriu,
Poate pentru Tine este, Doamne ceasul prea târziu,
Dar eu am văzut răbdarea, ce cu mine ai avut,
Rabdă-mă încă o vreme, nu îți voi mai scrie mult.
Poate doar o foaie... două, poate trei ele vor fi,
Dar eu știu că nu te superi, căci Tu știi doar a iubi,
Eu aș vrea ca să-ți spun Ție, înspre ceruri când privesc,
Pe-o întreagă astăzi foaie, cât de mult eu te iubesc.
L-a-nceput eu de scrisoare, am scris ca să știu aș vrea,
Cum ești Tu, cum azi Isuse, ne vezi Doamne-n vremea grea,
Simți Tu oare vre-o-ntristare? , eu te rog ca să îmi spui,
Îți promit Isuse Tată, n-o să spun eu nimănui.
N-o să spun, decât acelor, care azi te-au întristat,
Ca să-și ceară-ndat iertare, dar aș vrea sfânt Împărat,
Eu să fiu acela care, Ție-ți cer iertarea Ta,
Știu că am greșit în multe, iartă-mă... atât aș vrea.
O să-nchei acu scrisoarea, nu vreau să te plictisesc,
Dar eu înc-o dată Ție, vreau să-ți spun că te iubesc,
Și te rog... ia azi pământul, ține-L doar pe brațul Tău,
Ca să fie mai departe, de furia celui rău.
Pentru azi, atât Isuse am avut de scris... de spus,
Dar... doar pentru azi scrisoarea este sfântule Isus,
Tu să știi, îți voi mai scrie, dar acu te las... căci vreau,
Celui care ți-o aduce, eu scrisoarea să i-o dau".