Dumnezeu îți spune astăzi, , , de ce tu în viitor,
Îți trimiți a tale gânduri, clătinânduse-al tău zbor,
Când nu ți-am purtat de grijă? , când pe tine te-am lăsat,
Când nu ți-am știut durerea? , când Eu nu te-am mângâiat?

Ooo... copile, lasă ziua cea de mâine... este-a Mea,
Tu rămâi pe metereze în încredințarea ta,
Pe-acest drum de suferință, am ales Eu ca să fii,
Ca să mă mândresc cu tine, poate asta tu nu știi.

Iată că-ți mai spun o taină... toate le-am îngăduit,
Să se vadă a Mea slavă, chiar de ai de suferit,
Suferința-i pământească, doar tu știi... și nu uita,
Doar Eu sunt Acela care, mult iubesc ființa ta.

L-al Meu tron de îndurare, o-ntrebare a ajuns,
Ce-o repeți adesea-n noapte, crezi că-ntrebi tu în ascuns,
Dar am auzit... ea este, Tată... oare ce va fi? ,
Și vreau să-ți răspund copile... tu nu te mai îngriji.

Cum am fost până acuma, Eu voi fi și de acum,
Și samânța ta copile, nu se va pierde pe drum,
Doar urmeaz-a Mea lumină, peste tine ce-am lăsat,
Și învață-i și pe alții, tot ce Eu te-am învățat.

Ți-am pus ție Eu în gură, trâmbița să trâmbițezi,
Ai văzut minuni în viață, le-am făcut ca să te-ncrezi,
Azi în clipele ce-s grele, pentru tine fiul Meu,
Eu am fost la al tău bine, sunt și azi la greul tău.

Lasă marea-ngrijorare, să mă îngrijesc de ea,
Eu îți voi purta de grijă, am văzut slujirea ta,
Ce o faci cu daruire, și Eu vreau să-ți daruies,
Viață veșnică copile, căci Eu mult... mult te iubesc.

De la pieptul Meu vre-o dată, nimenea nu va putea,
Să te smulgă căci puterea, este doar în mâna Mea,
Lasă pacea Mea să-ți vină, ea mereu în ajutor,
Ea neliniștea alungă, ce-o suspini tăcut... usor.

Și cuvântul pentru tine, care azi s-a coborât,
Crede-l și pe drumul vieții, nu vei fi tu doborât,
Îți va da mereu putere, el va fi a ta tarie,
Până-n clipa... față-n față, când ne vom vedea-n vecie.