Cum aș fi trecut prin noapte dacă Tu n-ai fi vegheat
Ca să-mi fie somnul dulce, lin și binecuvântat?
Dacă Tu n-ai fi lăsat pace peste casa mea
Umbrele ne-ar fi pândit... noaptea ar fi fost mai grea...
Doamne dacă Tu n-ai fi Medic fără-asemănare
Care picură balsam peste rana care doare
M-ar ucide suferința... boala m-ar îngenunchea
Dacă nu a-I fi cu mine să m-alini cu Mâna Ta!
Teama aripa-și întinde și adesea mă apasă
Grijile sunt multe Tată și în pace nu mă lasă
Văd în jurul meu cum mulți, obosiți, se frâng pe cale
Parcă au uitat de Tine, de lumina slavei Tale
Și atunci m-aplec la cruce... știu că nu mă vei lăsa!
Ce-ar fi viața fără Tine... fără de iubirea Ta?
Aș fi doar un fir de praf ce-i purtat spre nicăieri
Într-o lume de durere aș fi slab, fără puteri
Dar, slăvit să fii în veci căci veghezi asupra mea
Și în fiecare zi mă-nfășori cu pacea Ta!
Mă aplec cu reverență... vreau din nou să-Ți mulțumesc
Pentru orice dimineață ce mi-ai dat să o trăiesc,
Pentru orice asfințit ce-l primesc cu-nfiorare,
Pentru visele din noapte ce-mi vorbesc despre salvare!
Mulțumesc că ești cu mine... mulțumesc că mă iubești
Mulțumesc că mi-ai dat dorul pentru slăvile cerești
Și adesea mă întreb: Doamne ce m-aș fi făcut
Dacă-n alergarea vieții nu mi-ai fi un veșnic Scut?
Vulcan-10-10-2021
Mary