Cohorta de gânduri ca stolul de corbi
Întunecă cerul o clipă,
Erupe durerea din irișii orbi,
Retinele seacă și țipă.

Dar vine Lumina ca-ntotdeauna,
Săbii de foc biruitoare,
Sloboade din neguri soarele, luna,
Seninul se-aruncă în mare.

Plecat=au corbii, ridică-te cracă,
Se vindecă urme de gheare,
Nu le voi permite cuiburi să-și facă,
Eu am o Nădejde prea mare.

Pe cerul albastru al Harului nor
E ca un fuior de Lumină,
Torc firul pe care în gânduri cobor,
Țes aura Păcii, divină.