Doamne... oare nu vezi Tu cât de tristă-i ţara mea?
Lacrimile o îneacă şi suspine o apasă
Zâmbetele-au îngheţat sub o mască ce rânjeşte
Şi ne întrebăm Părinte dacă ne auzi şi-Ţi pasă...
Zile trec şi zile vin tot mai triste şi mai reci
Teama ne-a intrat în case şi s-a instalat deplin
Căci ne macină durerea, trupurile ostenite,
Şi credinţa ne slăbeşte, obosită de suspin...
Doamne... iarna e aproape şi ni-s inimile reci
Fiecare zi e-o treaptă spre un mâine neştiut
Vom mai fi? Nu vom mai fi? Oare vom zâmbi din nou
Când în jur furtuna-i mare şi speranţa ne-am pierdut?
Ni se face dor de Tine... dor de pacea ce-am avut
Şi în nopţile de veghe Te chemăm să vii, să vii
Dimineaţa-n rugăciune iar strigăm spre Tine, Tată,
Căci fără a Ta prezenţă, vieţile ne sunt pustii...
Mi-ai mai dăruit o zi... pentru-aceasta-Ţi mulţumesc.
Mulţumesc pentru lumină, pentru aer, pentru pâine
Şi Te rog... Te rog, Părinte, dă-ne din balsam divin
Să învingem orice boală... să mai fie-o zi şi mâine...
Mă auzi? Ne mai iubeşti? Mai poţi Doamne să ne ierţi?
Norii grei acopăr cerul şi e frig şi vremea-i rea
Încă stau îngenuncheată şi cu lacrimi Te întreb:
Doamne, oare nu vezi Tu, cât de tristă-i ţara mea?

Vulcan-15-10-2021
Mary