E liniște și pace. Ce zori, ce dimineață!
Raze de soare calde mă mângâie pe față.
Un vânticel adie atât de-nmiresmat
Peste grădina care mi s-a-mprimăvărat!
Așa flori minunate eu nu am mai avut,
Așa paradisiace eu nu am mai văzut!
Chiar în a mea grădină! de-abia de mai puteam
Să o-ngrijesc, de boală abia mă mai mișcam!
Și-acuma, dintr-odată, minune, pot sări
Și după splendizi fluturi eu pot chiar și fugi!
Ca un copil energic, ba văd că și mai mult:
Fac salturi în văzduh chiar, ca pasărea în vânt!
Pot chiar zbura, o, Doamne, sigur nu e un vis? ?
De când am haine albe? Oh, zbor spre Paradis!
Se conturează-n zare o poartă de lumină!
Mi-apar îngeri alături! Oh, țara mea divină!
Nu-i vis, îngeri mă poartă spre locul mult visat,
Trăiesc intrarea sfântă în marele palat!
Deschisă-i poarta Slavei, se-aud cântări cerești!
Ce soare, ce lumină, ce flori nepământești!
E totu-n sărbătoare pentru un biet trudit
Căci ceru-ntreg îmi spune: - Fiu drag, bine-ai venit!
Se-nchide poarta Slavei la loc, eu sunt în cer!
Gata, nu mai trăi-voi nici lacrimi, nici dureri!
Căci vine către mine iubitul meu Hristos!
El e, cu siguranță, Luceafărul frumos!
Văd urmele de cuie în mâinile Lui sfinte,
Simt dragostea cu care în brațe El mă prinde:
-Fiu drag, născut pe cruce, bine-ai venit acasă!
Serbarea-i pregătită, ești așteptat la masă!
O, câtă bucurie să fiu la pieptul Său. .
El lacrimile-mi șterge și uit tot ce-a fost rău!
O, câtă fericire, văd fețe cunoscute,
Sunt sfinți plecați la Domnul, cu mult timp înainte!
Iar toți îmi spun: - ce bine că și tu ai ajuns!
Bine-ai venit acasă, la pieptul lui Isus!
Și-acuma ia cuvântul cu dragoste un sfânt
Pe care-l țin eu minte de jos de pe pământ:
-Vecine, drag vecine, mi-ai spus de Dumnezeu
Și-ai fost un bun exemplu, chiar dacă ți-a fost greu!
Ai fost sărac în lume, de toți disprețuit,
Că tu nu furi ca alții, că tu ești pocăit!
Și chiar dacă și boala din tine avansa
Spuneai mereu cu pace: -facă-se voia Sa!
Nu, nu ți-a fost rușine să-mi spui despre Hristos,
Să-mi spui că mă primește pe mine-un păcătos!
Mereu mi-ai spus de Domnul și L-am văzut prin tine,
Eu L-am căutat și iată că s-a-ndurat de mine!
Vecine, poate nu știi, dar geamurile mele
Vedeau la tine-n curte, chiar de aveau perdele!
Da, geamurile mele vedeau și auzeau
Și zi de zi trăirea ta o înregistrau!
Iar cum mereu în tine pe Domnul l-am văzut
Am început să-L caut, să-L caut tot mai mult!
Și El în bunătate mi s-a descoperit,
Viața mi-a schimbat-o, Hristos m-a mântuit!
- O, câtă bucurie am să te văd, vecine
Preafericit sunt astăzi în ceruri, ca și tine!
Slăvit să fie Mielul, El merită mărirea
Că ne-a adus prin jertfa cea sfântă mântuirea!
*
S-au întâlnit vecinii acasă-n veșnicie,
În paradisul veșnic, o, câtă bucurie!
Să vezi în cer un suflet pe care l-ai adus
Prin mărturii, trăire, la Domnul Tău Isus,
Să-ți vezi în cer soția, copiii, cu Hristos,
Să fiți toți împreună, ce este mai frumos?
*
Tu, drag creștin ce astăzi te-ascunzi de-al tău vecin
Ca nu cumva să știe că te numești creștin,
Gândește-te că poate vazându-te pe tine
Că nu ești bun exemplu se va pierde pe sine! ...
Vei da chiar socoteală în fața Celui Sfânt
Că n-ai vestit pe Domnul celor de pe pământ!
Poți pierde mântuirea doar că te-ai rușinat
Să spui celor din lume despre Cel Preaînalt!
Dar nu-i mai bine oare să nu fii rușinos,
Să spui celor din preajmă despre Isus Hristos?
Ascultă și-nțelege care-i menirea ta,
Nu-ți îngropa talantul cel sfânt, nu te juca!
Căci toți fiii luminii de El suntem chemați
Să fim lumini și sare, cu toți, surori și frați!
S-aducem cât mai multe suflete la viață
Din moarte și din beznă, la sfânta dimineață!
Astfel făcând, Stăpânul să poată să ne spună
Fiecăruia-n parte: "o, vino, slugă bună!
Te-așteaptă-acum în ceruri cununa ca răsplată,
Bine-ai venit acasă, în slava minunată!