Pe urma pașilor pășesc, ce-n urmă au lăsat,
Un drum deschis pentru acei ce-aleargă ne-ncetat,
Spre locul unde vreau și eu, s-ajung când voi sfârși,
Această alergare grea, în ea când nu voi fi.

Pe urma grelei suferinți, pășesc cu bucurie,
Doar urma ei ma poate duce, azi spre veșnicie,
Acelei suferinți ce-odat, fără vre-un strop de milă,
Cu spini o frunte-a-ncoronat, o faț-așa umilă.

Acelei suferinți ce El, din ea gusta întruna,
Pe urma ei la un sfârșit, eu voi primi cununa,
Ea Lui suspine i-a adus, și multă prigonire,
Și mie mi le-aduce azi, dar și o nemurire.

Acelei suferinți ce-a fost, în fața Lui pe cale,
Ea L-a scuipat, L-a biciuit, L-a dus mereu prin vale,
Pe urma ei pășesc și eu, dar nu sunt niciodată,
Un singur când sunt prigonit, de o întreagă gloată.

Pe urma ei cunosc și-un gust ce lumea nu îl are,
E dulce căci o suferință-i... clipe multe-amare,
În ea știu mult să prețuiesc, valori neprețuite,
De Cel ce-i sfânt ele-s valori, ce sunt doar dăruite.

E suferința ce odat, cu ură-... . nverșunare,
Ea două mâini a pironit, sub arșița de soare,
Acel zaduf și-n drumul meu, mereu mi l-a adus,
Ca eu să duc cu greu ce am, pe urma ei de dus.

E suferința ce-i lăsa, doar suferință-n cale,
Dar n-a putut din gandul Lui, cu-a ei năvală mare,
Ca să ne scoată căci Isus, iubind pășea mereu,
Prin suferința ce făcea, să-i fie drumul greu.

Chiar urme multe de-a lăsat, pe ele eu pășesc,
Cum m-a iubit pe mine-atunci, așa eu îl iubesc,
Cum pentru mine a răbdat, și eu azi voi răbda,
Prin suferința ce mereu, apare-n calea mea.