Doamne Dumnezeul mare, Cel adevărat și sfânt,
Tu împărățești în ceruri, dar Isus... și pe pământ,
Toate sunt doar ale Tale, sunt de mână Ta făcute,
Oare cât ești Tu de mare, de poți face-atât de multe.

Văd cum soarele pe ceruri, îl aduci doar Tu mereu,
Mă întreb adesea Doamne, oare Ție-ți este greu? ,
Văd cum stelele și luna, le așezi Tu cu rabdare,
Ca să-mi lumineze-n noapte, către Tine-a mea cărare.

Văd cum îmi trimiți o rază, eu ca să mă prind de ea,
Una plină de speranță, plină de căldura Ta,
Printre nori zăresc cum vine, cu lumina Ta de sus,
Văd cum niciodată Doamne, Tu nu stai de mine-ascuns.

Când mi-e greu, văd a Ta mână cum îmi vine-n ajutor,
Când apare neputința, mă ajuți să nu cobor,
Când îmi stă o treaptă-n față, pot s-o urc numai cu Tine,
Și mă-ntreb... de ce Isuse, faci Tu toate pentru mine?

Singur n-aș putea vre-o dată, ochii să-i deschid în zori,
Aș fi orb când ar fi Doamne, soarele de după nori,
Un adânc pe mine-ndată, Domnul meu m-ar înghiți,
Dacă viața mea Isuse, azi pe mâna Ta n-ar fi.

M-aș topi sub stropi de ploaie, de n-ai fi Tu scutul meu,
Prin văzduh m-ar duce vântul, de n-aș fi la pieptul Tău,
De ce oare Tu pe mine, mă iubești neâncetat,
De ce viața Ta pe cruce, pentru mine Tu ți-ai dat.

Ești atât de mare Doamne, ale Tale margini eu,
Nu le văd azi niciodată, sfânt Părinte Dumnezeu,
Nici în milă... bunătate... nici în dragostea ce-o ai,
Căci Tu fără încetare, tuturora azi le-o dai.

Ai dat totul pentru mine, pentru-ntreaga omenire,
Ca să moștenim o viață, veșnică în nemurire,
Ești Tu Doamne-atât de mare, veșnicule Împărat,
Pentru-a Ta nemărginire, fii întruna lăudat.