Nu te îndoi vre-o dată de cuvântul lui Isus,
De ce-i scris în cartea sfântă, sau de tot ce Domnu-a spus,
Când nu-L crezi... te-ncrezi în tine, este o neascultare,
Domnul nu-i o neputință, e puterea cea mai mare.
Nu cuprinde deznadejdea, ba mai mult... să o iubești,
Când o ții pe ea de mâna, iute poți să rătăcești,
Căci ea nu e de la Domnul, tu pe ea să n-o asculți,
Cei pe ea ce-au ascultat-o, sunt în vale... și sunt mulți.
De o lași să intre-n viață, te va clătina mereu,
Îți va spune ea întruna, că tu ai un drum prea greu,
Ea nu vine niciodată singură... și amăgirea,
Vine să te-ndepărteze de tot ce-i divin... iubirea.
Deznadejdea mai aduce, necredință, îmbufnare,
Răzvrătirea ce-i urmată, de-o nemulțumire mare,
La pierzare te va duce, de-o primești în viața ta,
Ușa inimii închide, nu lăsa să intre-n ea.
O deschizatură mică, dacă lași ea va intra,
Stai mereu astăzi de veghe, și să între n-o lăsa,
Suflete... o deznădejde, e adusă de cel rău,
Ca să te întorci în lume, îți va spune ea mereu.
Tu ascultă doar de glasul, ce coboară el de sus,
Căci de sus... doar unul strigă, El e Domnul... e Isus,
Deznădejdea este glasul, ce se-aude din adânc,
Cei de el care ascultă, la sfârșit sunt cei ce plâng.
De-ți oferă a ei haină, să nu fii acel ce-o-mbraci,
Chiar de-ți este greu pe cale, fii acel ce rabzi și taci,
O răbdare-ți va aduce-n orice vreme izbăvire,
Dar o deznădejde este, un drum liber spre peire.
Azi alege... deznădejdea? , ce te-mpinge ca să mori,
Sau credința ce-ți aduce, a iubirii calzi fiori,
Să nu ei vre-o hotărâre, după vremea de acum,
Viața veșnică alege, cea de la sfârșit de drum.