A Ta dragoste Isuse, Doamne eu o văd mereu,
Dar și bunătatea care, vine când îmi este greu,
Mâna Ta o văd întruna, ajutorul Tău îl văd,
De n-ai fi aș fi Isuse, îndreptat înspre prăpăd.
: Tu mi-ești Doamne alinarea, ești Isus izvorul meu,
Mă adăp când trec pustiul, numai din izvorul Tău.
Tu-mi ești Doamne bucuria, ce în viaț-o am deplin,
De când eu te am pe Tine, e ușor orice suspin.

Văd lumina dimineții, Doamne doar prin harul Tău,
Chiar din zorii ei se-nalță, munții... nu îmi este greu,
Știu că după munți e raza, care mă va lumina,
Până în apus de soare, va fi călăuza mea.
: Tu mi-ești Doamne alinarea, ești Isus izvorul meu,
Mă adăp când trec pustiul, numai din izvorul Tău.
Tu-mi ești Doamne bucuria, ce în viaț-o am deplin,
De când eu te am pe Tine, e ușor orice suspin.

Într-un ceas târziu din noapte, singur eu în el nu sunt,
Chiar de-i Domnul sus în ceruri, eu în noapte pe pământ,
E mereu Isus cu mine, simt prezența-n noaptea grea,
Dar mă-ncred și în cuvantul, scris că nu mă va lăsa.
: Tu mi-ești Doamne alinarea, ești Isus izvorul meu,
Mă adăp când trec pustiul, numai din izvorul Tău.
Tu-mi ești Doamne bucuria, ce în viaț-o am deplin,
De când eu te am pe Tine, e ușor orice suspin.