Eu te-am văzut în răsărit de soare,
Când noaptea parcă nu se termina,
Tu raze de lumină pe-a mea cale,
Aduci ca eu să pot a te urma.

Să văd cărarea noaptea când se lasă,
Și-n ea îmi luminezi azi drumul meu,
Căci noaptea este-a Ta, și-n ea Tu Doamne,
Azi lupți, căci eu să lupt îmi este greu.

Te văd și printre stele lângă lună,
Și nu mă lași eu singur ca să fiu,
Cu mine ești până în zori de ziuă,
Dar și-n apus, și într-un ceas târziu.

Eu glasul ți-l aud când multe șoapte,
Răsună când răspunsul Tău l-aștept,
Cand ziua este lungă ea în noapte,
Când inima-mi se zbate tare-n piept.

Când arde-un dor aprins de o durere,
Când sufletul se zbate-n gol pustiu,
Isuse... glasul Tău în orice clipă,
Răsună chiar de ceasul e târziu.

Și eu l-ascult chiar dacă oboseala,
Îmi dă târcoale-adesea azi pe drum,
Te voi striga mereu în ascultare,
Rămâi cu mine Doamne ca și-acum.

Rămâi mereu cu mine în durerea,
Ce arde ca un foc mistuitor,
Ce arde uneori totul în cale,
Lăsând în urma lui un gol de dor.