Suntem străini pământului ce astăzi,
El este doar un drum parcurs de-un vis,
În care cu nadejde și credință,
Ne îndreptăm cu toți spre Paradis.

Suntem străini acestei lumi păgâne,
Ce vrea și noi păgâni să fim în ea,
Dar toți prin ea doar trecem, și vre-o dată,
Să ne oprească-n ea nu va putea.

Suntem străini acelei guri deschise,
Acelor șoapte ce străine sunt,
Căci noi urmăm un glas care răsună,
Un glas din cer, un glas duios și blând.

Străini suntem și văilor ce-adesea,
În fața noastră vin ele mereu,
În urmă le lăsăm căci ținta noastră,
Nu este-o vale... este Dumnezeu.

Suntem străini în viața ce se trece,
Căci suntem parte dintr-un loc divin,
Chiar dacă azi pământu-i plin de grele,
Noi suntem cei ce-avem doar cer senin.

Suntem străini în lumea cea străină,
De cerul care este pentru noi,
În el nu are loc o lume care,
E plină ea de mari văzuți eroi.

Acolo nu vom fi străini vre-o dată,
El este casa cea din veșnicii,
Străini suntem pământului în toate,
Căci noi suntem printre cei veșnic vii.