(Apoc.6; 9.11; 16.16-18)

Peste tot, pe mapamond, când te uiti în jurul tau,
ti se sugereaza-ndata, ca-i din rau, în tot mai rau.
De la oameni ce traiesc în pacate si desfrâu,
prin dezmat si degradare – dusi deavalma ca un râu –
cad cascade dezolante de-ncercari devastatoare,
care-mping catre întuneric cu atâta-nversunare.
Sunt destui în asta lume ca nisipu-n spuma marii,
care-n Dumnezeu nu cred – fiind prada degradarii.
Umplu asa de multi planeta cu pacate de tot felul,
fiindca fara de Cristos si-au pierdut în viata telul.

Dar din bezna de pacate vine un ecou de... vai,
fiindca se aude-un tropot al copitelor de cai.
Vin urgii pustiitoare cum n-au fost nicicând în lume,
pentru toti ce-n Cartea Vietii nu au fost trecuti pe nume.
Vine calul rosu-al urii sa distruga tot ce-i bun,
caci atâta omenire pe Satan îl au stapân.
Nu-i departe-acum nici ziua sa se roage la morminte,
ca acestea sa-i ascunda printre stânci si oseminte.
Peste tot acum pe Terra ravasita de razboaie,
vin torente si furtuni împingând spre tarm puhoaie.
Crapa solul si se misca provocând alunecari,
fiind plina omenirea de religii si...carari.

*

Aceste vremuri tulburi care sunt sau vin din vale,
prevestesc ca vin dezastre ce în vieti lovesc pe cale.
Multe acte de teroare împing lumea spre cadere,
si aceasta cât mai este duhul lumii la putere.
Diabolica lui forta împânzeste noi doctrine,
si asa impune Cerul sa ne mustre cu "Katrine"!
Oameni mari si cu pretentii în cultura si-n stiinta,
tin de vraji si horoscoape ce-i afund în necredinta.
Stau si se hranesc din mana ce le-o-mparte telechipul,
ori asa nu-i prea departe sa accepte...bio-cipul!
Sorb paharul far’delegii cu dezmat si-nselaciune,
savurând placerea lumii cu a ei desertaciune.
Si asa prin cataclisme din Atlantic în Kasmir,
eu pe Dumnezeu Îl vad, dar de-acestea nu ma mir.

Nu surprinde deci pe nimeni, când îi vezi si cum se poarta,
profanând credinta vie cu a celei ce e moarta.
Respingând credinta sfânta – cea curata-n Dumnezeu –
ei depun întruna jertfe pe altarul Celui Rau.
Un amestec de credinte nu le sunt de vreun folos,
din moment ce pun întruna peste jertfa lui Cristos.
Când împart din slava Lui adorându-i si pe altii,
este adulter în credinta murdarind cum vor talantii.

**

Si de nu am fost vreodata o persoana consulara,
sa descriu un pasaport cu scanare oculara,
se pare, ca microcipul – inventat pentru animale –
va fi pus curând la oameni cu destule... osanale!
Asa un aparat minuscul (poate cât un bob de grâu),
îl va pune Anticristul pentru-a tine totu-n frâu.
Aceste, complicate piese cu amprente digitale,
trebuiesc luate-n seama, nefiind deloc banale!
Fara ele n-o sa poata nimeni cumpara sau vinde,
ori asa Satana-n cursa pentru iad pe multi va prinde.

Va fi sunet de trompete raspândit prin glas de îngeri,
ce-or strabate sus pe bolta printre nouri si prin fulgeri.
Va fi chinul cel din urma pentru toti ce n-au crezut,
cum de mii de ani Scriptura le-a înscris si prevazut.
N-o sa fie vreo scapare pentru lumea necrestina,
pentru-ca-au respins pe Domnul ignorând a Sa lumina.
Vine calul cel galbui rasunând un vai în noapte,
sa striveasca cu furie prin podgorii gata, coapte!
Si va fi zdrobit pamântul ca bobita într-un teasc,
cum se calca în picioare uscatura dintr-un vreasc.

*

Iar, acum, mai este timp sa scapam de toate-acestea,
cât Cuvântul se vesteste ca sa duca-n lume vestea,
ca mai poti sa te caiesti si sa ai prin Har iertare,
pâna-ajung în tropt caii sa ne calce în picioare.
Recunoasteti – scumpii mei – c-ati slujit în duhul lumii,
si-ati cazut pe panta grava cum e cea a-ntinaciunii.
Recunoasteti neputiinta de-a nu fi cu ei uniti ,
cu aceea ceata mica care-s gata pregatiti.
...Poate-i ultima chemare a Pastorului din urma,
înainte ca sa-Si strânga, dintre vai, aleasa turma.