Când îl pierzi pe Dumnezeu
Avut-ai ani de binecuvântări
De fericire și iubire
Dar ai uitat încet de ei
Și-ai risipit câte puțin "din tine"...
Avut-ai tot ce ți-ai dorit
Îți stăteau toate la picioare
Acum, nu mai ai nimic
Nici pace și nici binecuvântare
Ai crezut c-ai ales bine
Că-n lume nu-i așa de rău
Dar ai văzut c-a rupt din tine
Și te-a făcut atât de rău...
Ai ajuns plin de necazuri
Casa ti-e plină de certuri
Inima plină de... ură
Și ochii plini de-amărăciune.
Celor răi le merge bine
Însă... doar pt o vreme
Căci răsplata e la Domnul
EL orice cuvânt și-l ține
Când îl pierzi pe Dumnezeu
Pierzi liniștea și iubirea
Sănătatea și căminul...
Îți pierzi... toată mântuirea!
Amin!
Am scris această poezie cu gândul la părinții mei care l-au uitat pe Dumnezeu. Dumnezeu să aibă milă de toți cei care au căzut de pe calea Lui!